Paza la poartă…Primesc citaţie…
Ora 00:35, noaptea; Căutam pe internet un referat mai bunicel la istorie. Aveam nervi pentru că nici mama clopoţelului, referate, preferate sau eu mai ştiu ce alte site-uri cu referate or mai fi, nu-mi oferea ceea ce căutam eu… Un strigat puternic la poartă chema pe cineva. Ies eu în pijamalele albastre, alea cu 2 buzunare, le ştiti voi, cu picioarele aproape goale pe prispă, lăsând mouse-ul să se racească pe birou.
O voce: “Paza! Ai o citaţie!” 
Era să lesin în zapada de pe marginea prispei. (Apropo, pentru nestiutori, eu locuiesc la sat. Am uliţă, tot ce vrei! )
Nu-mi venea să cred.
Eu, care în viaţa mea nu am omorât o muscă, care merg la biserică în fiecare an, şi care învăţ la CNCH… cum e posibil sa primesc o citaţie? Eu nu am avut nimic de împărţit cu nimeni, ba chiar lăsam de la mine… Cum e posibil aşa ceva? 
Doar 2 rânduri aveam în minte… (şi-un cuvânt)…
Am “primit” o citaţie… voi înfunda puşcăria! Mă duc la magazin să-mi iau un baton de Hubba-Bubba să-mi fac tatuaje ca la Prison Break şi să evadez ca Michael Scofield…
Mă gândeam la NFS Most Wanted… Eram urmărit pe calculator… dar şi în realitate? 
Curse ilegale n-am făcut…doar merg cu bicicleta.
Trebuia să mă duc la poliţie. Nu stiam ce să mai zic. 
Mă bătea gândul că sunt la Farsele lu’ Jugaru. 
Dar de unde atât?! Majoratul meu e luna aceasta dar cred că nu au nimerit ziua. 
Voiam detalii dar nu puteam citi nimic de pe hartie căci neonul de la poartă făcea economie exact când aveam eu nevoie de o “iluminare”.
Nenea, ce strigase, cel de la pază, care tocmai îşi făcea tura de noapte prin sat se oferi cu o bricheto-lanternă să mă ajute să citesc citaţia live.
Un zâmbet ştrengăresc îmi apăru pe faţă când mi-am aplecat capul în foaia de hartie. Nu era numele meu, ci al vecinului. 
Odrasla lui nu a fost cuminte şi cheie de biserică ca mine.
Răsuflu uşurat, mă întorc în casă şi postez această întamplare de pe 15 februarie ca fiind cea mai importantă pe ziua de azi. Şi abia e ora 02:00. Vă daţi seama ce viaţă tumultoasă am eu? 
Va urma…
Până atunci… PEACE! 
Filed under: Distractive, Jurnal Personal...
ma intreb generatia urmatoare ce o sa mai scoata ptr a reusi o descriere de genul asta =))
nice xcum
Si chiar te duci in fiecare an la biserica? Chiar esti religios mai Mihai, mai! Auzi.. sa-ti mai vina chestii din astea.. ca le povestesti frumos!
Multumesc… poate o sa mai scriu. Recunosc ca astea nu erau daca nu ma “impulsiona” Pier
ia mai spune cititorilor…pe cine ai trezit din somn azi dimineata…:D
pe cine ai mai molipsit si tu cu noptile nedormite
in curand va incepe toata clasa sa nu doarma..doar pentru ca se va molipsi de la tine..numai eu voi dormi noaptea, cu telefonul inchis bineinteles ca nu vreau sa imi imaginez cum e sa te sune 27 de persoane in aceeasi seara in intervalul 12-6.
Cred ca e mai bine sa te sune 27 de persoane decat sa te caute Interpolul!
foarte tare…oricum, dak mai ai “probleme” d genu asta cu militia, vino p la mn, eu sunt “full options” d pile in toate domeniile si k o buna samariteana c sunt;;)….t ajut si p tn=))
in fine…la faza cu nfs, mai mai s imi dea lacrimile, m-ai “atins la coarda senibla” 8->
Frate esti de “groaza”:))Apropo,daca tu ai putut recunoaste eu de ce sa nu recunosc:Si eu stau la sat o curte frumoasa,cu feluri de 2 feluri