Paşi pe nisip

Pasi pe nisip
de Ademar Baross – poet brazilian

Am avut un vis in noaptea de Craciun.
Mergeam pe o plaja iar Dumnezeu
pasea alaturi de mine,
pasii ni se imprimau pe nisip,
lasind o urma dubla:
una era a mea, cealalta a Lui.
Atunci mi-a trecut prin minte ideea
ca fiecare din pasii nostri
reprezentau o zi din viata mea.
M-am oprit ca sa privesc in urma.
Si am revazut toti pasii
care se pierdeau in departare.
Dar am observat ca in unele locuri
in loc de doua urme
nu mai era decit una singura…
Am revazut filmul vietii mele.
Ce surpriza!
Locurile in care nu se vedea
decit o singura urma
corespondeau cu zilele cele mai intunecate
ale existentei mele:
zile de neliniste si de rea-vointa,
zile de egoism sau de proasta dispozitie,
zile de incercari si de indoiala,
zile de nesuportat…
Zile in care eu fusesem de nesuportat.
Si atunci intorcindu-ma spre Domnul
am indraznit sa-I reprosez:
-Totusi ne-ai promis ca vei fi cu noi
in toate zilele!
De ce nu Ti-ai tinut promisiunea?
De ce m-ai lasat singur
in cele mai grele momente din viata,
in zilele cind aveam cea mai mare nevoie
de Tine?

Iar Domnul mi-a raspuns:
Dragul meu, zilele pentru care n-ai vazut
decit o singura urma de pasi pe nisip
sunt zilele in care te-am purtat pe brate…

3 Răspunsuri

  1. Daca ai preciza si sursa ca acest articol a fost publicat si in revista OrtoGraffiti , ar fi fost mai bine.

    • Maxule, afla ca poezia era pe net inainte de ortografiti si ca nu ei sunt sursa😛 daca-ti dau sursa, te incalzeste cu ceva? Au drept de autor ortografiti pe poezia lu nenea Ademar Baross?! Nu prea cred. Sper ca ai observat ca poza cu plaja, e poza originala prelucrata de ortografiti in revista!😛 Asa ca nu-mi mai sta stramb mereu😉😛

  2. Nisip si piatra

    Doi prieteni mergeau impreuna prin desert.

    La un moment dat s-au certat, si unul dintre ei i-a spus vorbe grele celuilalt si l-a lovit.

    Acesta din urma, indurerat, fara cuvinte, a scris pe nisip:

    ”Astazi, cel mai bun prieten m-a jignit si m-a lovit.”

    Au continuat sa mearga si au ajuns la o oaza, in lacul careia au decis sa se racoreasca

    Cel care fusese palmuit a fost cat pe ce sa se inece, dar prietenul sau l-a scos la mal.

    Dupa ce si-a revenit, cel salvat a scris pe o piatra:

    ”Astazi, prietenul meu cel mai bun a fost langa mine cand am avut nevoie de el.”

    Celalalt l-a intrebat:

    -Cand te-am lovit ai scris pe nisip, iar acum ai scris pe o piatra. De ce?

    Acesta i-a raspuns:

    -Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra, pentru ca ea sa dainuie, nestearsa…

    Lasa vanturile sa imprastie chiar acum in departari suferintele tale trecute, ca si cand ar fi fost scrise pe nisip…Si cum ar fi sa incepi sa-ti sapi in piatra bucuriile ori de cate ori iti ating sufletul, pentru ca sa te poti intoarce la ele atunci cand ai nevoie?

    (Sursa: damaideparte.ro)
    😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: