Mâine sunt arestat… 2

Cred că nu sunt singurul om care a avut un incident cu poliţia din „greşeală”, nu?

Primul meu „incident’ a fost acum exact 1 an şi o lună, tot pe 16, când veneam de la şcoală. Învăţam după-amiaza şi terminam orele la 19”, ultima oră fiind singura oră de istorie pe săptămână. Pe atunci făceam naveta 3 km şi cu bicicleta, nu doar pe jos cum fac acum 2,64 km…:d

Era seară, destul de târziu,  ceaţă, o vreme destul de urâtă,… când deodată sunt tras pe dreapta de Poliţia Umbrăreşti, maşina aia albă cu numarul MAI 28986 care are mult autocolant pe ea, ca toate maşinile de poliţie de altfel, şi un număr de telefon în caz de urgenţă pentru Umbrăreşti: 012.   Nu-i aşa că-i greu de reţinut acet număr? :d    Eram exact la intersecţia DN25 cu DJ253, vizavi de Biserică, pregătindu-mă să cobor spre Umbrăreşti Vale. (adică acasă).

Îmi venea s-o iau la fugă… oricum nu aveam număr de înmatriculare la bicicletă, dar mi-am adus aminte că nu am destui cai putere la hârbul meu pe 2 roţi.   Trag eu pe stanga, că nici regulamentar nu cred că mergeam… şi sunt luat la interogatoriu de o tanti poliţistă. Era nouă, presupun, pentru că nu o mai văzusem. Spun asta fiindcă treceam în fiecare zi prin faţa poliţiei când lăsam bicicleta la nişte bătrâni. Nu era Pamela Andersen în ciuda mea, că…  dacă era,  făceam mai multe încălcări de legi până acum. :-"   Mă întreabă cum mă chiamă… îi spun prenumele şi apoi numele ca (vedetele)  un om smerit ce eram. Mă întreabă de unde vin, unde mă duc la ora aia …  Stau şi mă gândesc cum să-i răspund, puţin revoltat de faptul că mă întreaba aşa ceva. Ce credea că fac? ” Trotuarul”?   Îi spun povestea cu şcoala… care parcă nu-i venea să creadă.  Nici eu nu mă credeam cât de „emininche” sunt, dapăi tovarăşa poliţistă. Îmi cere buletinul… Îmi venea să-i zic că nu-l am la mine. Ce era să-mi facă? Doar eram în comună la mine.  Însă…ca un model şi bun cetăţean al acestei Românii, ce eram, i-l dau. Scrie pe-o hârtie de-a ei acolo când, ca o deşteaptă ce era, îşi dă seama că a uitat să scrie la indigo ca să-mi dea şi mie o copie din romanele ce le mâzgâlea la lumina becului din masină.

 

Termină tot de scris şi aflu ce infracţiune am desăvârşit pe drumul judetean 253. Nepurtarea vestei reflectorizante şi fluorescente pe bicicletă. :-l    Oare dacă aveam licurici cu mine imi dădea o bomboană? =:)  Mai ţin minte că mi-a zis că mă iarta şi nu-mi dă amendă ci doar un avertisment… iar dacă mă mai prinde odata, îmi dă amendă. Recunosc că mi-a părut rău că am făcut această greşeală…  În fine… Îmi trânteşte uşa şi coboară ea prima la vale cu maşinuţa ei albă Logan de care aproape mă îndrăgostisem.  x(  Acum nu ştiam ce să mai fac. Nu stiam cum să mai merg ca să nu mai pun traficul şi viata mea în pericol după cum spunea ea.  Să merg cu bicicleta de mână până acasă…?    Mă urc pe bicicleta şi îmi continui drumul.   După ce merg maxim un km mă întâlnesc iar cu ea care se întorcea la sectia din deal.   Nu ştiam ce să fac… mă dau jos de pe bicicletă. Apoi iar se opreşte la mine.  Mă întreabă cum de am ajuns atât de repede pe jos cu bicicleta de mână.  Îi zâmbesc frumos şi îi spun, dându-mi seama că nu stiu să mint, ca am mers pe jos dar 😀 punând iar traficul în pericol cum am făcut-o dintodeauna în fiecare seară, fără vestă.  Ce putea să-mi facă? Doar îmi dăduse un avertisment pentru acea zi. Nu era destul? … Claxonează şi pleacă…de parcă se înfiripa ceva între noi.😐

A doua zi, sâmbăta am trecut pe la aceiasi batrani cu nu mai stiu ce treaba … nevoit să mă întorc acasă… cu bicicleta. Precizez că aceştia stau în spatele poliţiei. Iar mai jos în poză, e poteca prin care ei pot ajunge la stradă, la DN25.  În capăt e  poliţia Umbrăreşti.  Dacă ai merge pe aceasta potecă ai intra perpendicular prin dreapta în masina poliţiei de mai sus.

De la Gară umbraresti catre DN25 Galati

Care e partea amuzanta aici? Cărarea e strâmtă… nu te deranjează nimeni… Ghici cine era în capăt?  …  Politista mea!   Nu ştiam cum să pun frânele să nu intru în ea.  Tocesc papucii, sau eu mai ştiu cu ce eram încălţat în acea zi de ianuarie,  şi cobor de pe bicicleta jucand teatru că bicicleta are lanţul stricat.  „Îmi zic că, dacă are lanţul căzut şi merg pe lângă ea, sunt pieton şi nu are de ce să se mai ia de mine. Doar n-am făcut nimic rău. Nu-s zebre prin Umbrăreşti”   Mă ia iar la întrebari… Probabil i-s drag. Scap cu minciuna cu bicicleta… Cemai teatru?! Cât am mers pe jos ca să creadă ea că am bicicleta praf… :)     Îşi face iar plimbarea cu Loganul prin comună … iar eu  sar ca ars de pe bicicletă la văzul ei… Istoria s-a repetat în fiecare zi până mi-am luat acea vestă miraculoasă care te  scapă de probleme şi de accidente!   

De atunci port vestă reflectorizantă când merg pe bicicletă şi-i zâmbesc poliţistei când o văd spunand în gând aceleaşi înjurături în timp ce în minte… zâmbetul meu tâmp ascunde o limbă pa care i-o arat ei. :))

2 Răspunsuri

  1. exact..pofta mare tie:p

  2. Iti parea rau ca ai facut aceasta greseala sau ca „tanti politista” nu era ruda cu Pamela Anderson?:))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: